Ce lăsăm după noi? · Cronicile lui Crengu · Cu sufletul pe tavă · Pasiunile mele · Picătura de cultură

Tatuatorul de la Auschwitz

„Cel care salvează o viață, salvează o lume întreagă.”

Aceasta este o carte despre supraviețuire, despre a tăcea și a observa, despre a face ceea ce este necesar pentru a mai trăi o zi, și încă o zi, și încă una; dar nu genul de supraviețuire egoistă, ci una colectivă; e povestea unui om altruist, Lale, care e convins și conștient că „cel care salvează o viață, salvează o lume întreagă”; așa că binele pe care îl face i se întoarce când are mai multă nevoie, când se așteaptă mai puțin.

Aceasta este o lecție despre iubire: iubirea față de sine, față de aproapele, dar și iubirea romantică, aceea care „mișcă sori și stele”, care îi oferă lui Lale un motiv în plus ca să trăiască. În ciuda condițiilor vitrege pe care le oferea lagărul de la Auschwitz, el a reușit să pună mereu pe primul plan femeia iubită, lucru învățat de la mama lui, pe care tatăl lui nu o prea făcea să zâmbească:

„Mama lui Lale se așeza și el se punea în fața ei. – În primul rând trebuie s-o asculți. Chiar dacă ești istovit, să nu fii niciodată prea obosit ca să asculți ce are de spus. Învață ce-i place și, mai important, ce nu-i place. Când poți, fă-i mici cadouri – flori, bomboane de ciocolată; femeilor le plac lucrurile astea.”

Aceasta este povestea adevărată a lui Lale și a Gitei, doi evrei slovaci, doi oameni obișnuiți care s-au cunoscut când el i-a străpuns pielea brațului cu un băț cu ac, pentru a-i înscrie un număr de prizonier în lagăr; poate că nu este o istorisire palpitantă și nici una extrem de romantică, nici nu ar fi avut cum să fie, având în vedere că oamenii mureau acolo în condiții groaznice; poate că Lale a rămas multilat sufletește în urma experienței trăite, dar lipsa emoției a fost cea care l-a ajutat să rămână în viață.

Pentru unii, „Tatuatorul de la Auschwitz” nu va fi o carte impresionantă, una demnă să stea alături de alte mari volume care descriu ororile prin care a trecut această lume; alții, însă, care au impresia că noi trăim vremuri grele, care renunță ușor la iubire, care se dau bătuți în fața greutăților, care nu știu să aprecieze ceea ce au, vor găsi în aceste pagini suficiente lucruri la care să mediteze.

Reclame