Ce lăsăm după noi? · Cu sufletul pe tavă · Despre Dumnezeu si om · My music · Pauza de frumos

Nu-i târziu pentru iertare cât timp soarele răsare….

Mai presus de cuvinte, iubește și simte acum bucuria de a fi…

Fără categorie

Pune mai puțin în ghetuțe și mai mult în suflete!

„mai puțin în ghetuțe și mai mult în suflete”… să vă umpleți sufletele, dragilor!

Ramona Sandrina Ilie

Dragă Moşule,

tot ce îţi cer este să opreşti oamenii să mai alerge prin supermarket şi mall, umplându-şi cărucioarele şi golindu-şi sufletele.

Înveseleşte şi pune zâmbet pe chipurile oamenilor, fă-i cumva să vadă copiii care îi aşteaptă nerăbdători acasă, pentru a le povesti despre şcoală, prieteni sau despre căţelul de la scara blocului. Opreşte-i un pic şi fă-i să zâmbească. Aminteşte-le că şi ei erau la fel: cu ochii mari, miraţi, ştirbi, curioşi, vorbăreţi! Cumva, tu poţi să îi opreşti la omul sau copilul în haine cenuşii şi rupte din faţa staţiei de tramvai. Ajută-i să îl vadă, să îi şteargă lacrima cu inima și compasiunea lor, cu un bănuţ, haine şi mâncare.

Eu ştiu că toţi au haine în dulap pe care nu le mai poartă! Pune-le în suflet, printr-o adire cuvântul: mulţumesc şi iartă-mă!

Poate ar putea să construiască și o căsuță pentru animăluțele înfrigurate și înfometate…

Vezi articolul original 297 de cuvinte mai mult

Ce lăsăm după noi? · Cu sufletul pe tavă · Despre Dumnezeu si om · My music · Sfarsitul nu-i aici

Cea de ieri eu nu mai sunt…

nici nu aș mai avea cum să mai fiu cea de altădată… am împlinit de curând 13 ani de viață, plini cu de toate, cu tot felul de lecții, am căzut (și cad) de multe ori, dar m-am ridicat mereu, uneori mai greu, mai încet, alteori mai repede, mai ușor… am smuls buruieni fără milă pentru răsaduri noi, curate… mă mai împiedic pe drum câteodată, cerul meu nu e mereu albastru și fără nori, dar mă străduiesc să regăsesc de fiecare dată calea… mi-am dorit mereu să fiu un om care să facă o diferență, să nu trec prin viață ca gâsca prin apă; nu știu cât mi-a reușit sau îmi va reuși de acum înainte, dar știu că ADDEI îi reușește sigur; în cartea Adei Calciu – „Am văzut Raiul” – am citit că un părinte i-a spus doamnei Ada că numele dânsei înseamnă „a da, a dărui”; dânsa ne-a dăruit cartea experienței sale de dincolo de moarte, ADDA ne dăruiește melodii cu mesaje de luat aminte și ne invită să „aprindem suflete”…. eu aș zice să nu facem asta numai în luna decembrie, nu doar de Moș Nicolae, nu doar de Nașterea Domnului, ci în tot timpul anului; să ne aprindem sufletele și să fim oameni printre oameni!

La mulți ani tuturor celor ce purtați numele Sfântului Nicolae!

Ce lăsăm după noi? · Cu sufletul pe tavă · La multi ani · Pentru România

O dată pe an

suntem români, sau ne permitem să fim. În rest, ne-am dori o altă țară, alți compatrioți, alte sisteme. Iar eu știu că atunci când iubești, o faci cu bune și cu rele… nu jignești, nu dezamăgești, nu vorbești de rău, nu faci de rușine… îmi sună a ipocrizie ce facem noi o dată pe an… Ne iubim țara, dar ne temem sau ne e jenă să o spunem; ne iubim țara, dar am vrea ca oamenii din ea să fie altfel (nu-i zi în care să nu-mi doresc asta); ne iubim țara, dar le spunem copiilor să învețe și să plece din ea, căci aici nu au niciun viitor; ne iubim țara, dar mulți am părăsi-o și mâine, dacă am putea; ne iubim țara, dar îi umplem străzile, pădurile, râurile de gunoaie… o dată pe an, însă, îi spunem că o iubim… copiii îmbracă ii la școală, cântă „Deșteaptă-te, române!”, fac hore și activități cu iz patriotic… dar noi știm că ne dorim ca ei să nu trăiască aici, pentru că noi ne iubim țara, dar nu o acceptăm așa cum e, o iubim, dar nu facem pentru ea nici jumătate din ceea ce facem în mod normal pentru cineva iubit; o iubim, dar dăm bir cu fugiții, în loc să rămânem și să luptăm pentru ea, pentru noi… câte puțin în fiecare zi… o faptă bună cât de mică, o vorbă cu glas domol, un zâmbet, o privire caldă, o farfurie cu mâncare unui om care nu are, o haină pentru cel înfrigurat, o dirijare de circulație într-o situație de urgență, orice poate face diferența. Niciun om nu se schimbă, dacă nu se simte într-adevăr iubit, dacă nu crede că există cineva căruia îi pasă de el, nici copilul nu crește fără dragoste…

Dacă vreți o altă Românie, haideți să o iubim cu adevărat, nu doar o dată pe an!

La mulți ani, România! La mulți ani, români, oriunde ați fi!

Cu sufletul pe tavă · Despre Dumnezeu si om · Extemporal pentru viata

Un glob de cristal

ar fi un cadou perfect în această perioadă; ceva, cineva care să-mi spună concret „Faci asta, se întâmplă asta… ” sau „Pentru că ai făcut asta și asta/ ai gândit așa și pe dincolo, consecințele au fost/ sunt astea… ” E greu să încerci să corectezi ceva și să nu știi exact ce anume din ce ai făcut/ zis tu sau altcineva a determinat acel lucru și să te zbați derulând filmul și încercând să găsești acul în carul cu fân.

E noiembrie trecut de jumătate, mai e puțin și se termină anul. Niciodată nu știu pe unde se duc aceste ultime două luni… iar în ultima vreme n-am mai făcut multe din ce făceam altădată pentru sufletul meu, au fost alte priorități. Cu toate astea, am rămas cu senzația că ceva îmi scapă printre degete, că oricât aș citi, soluția nu e în cărți; da, mi-am mai lămurit niște nebuloase, dar încă mai am întrebări și sper să vină răspunsurile cât încă mai am nevoie de ele.

Din păcate, nu toate țin de noi, mai sunt și alți factori, alte persoane și, mai presus de toate, planul lui Dumnezeu. Tot ce putem face, e să ne încredem pe deplin în El, să nu mai fim orbi sufletește și cruzi duhovnicește.