Ce lăsăm după noi? · Cu sufletul pe tavă · Extemporal pentru viata

Adevărul e relativ

În primul an de facultate, la primul seminar cu d-l Mihai Golescu, director al ziarului „Argeșul”, din Pitești, acesta ne-a întrebat de ce am ales jurnalismul. Nu mai știu ce au răspuns colegii mei, dar știu că eu am spus că vreau să aflu adevărul, că întotdeauna e mai mult decât ceea ce se spune sau se vede. N-am reținut replica d-lui Golescu, dacă m-ar atins în vreun fel, cu siguranță mi-aș fi amintit-o. Cert e că timpul mi-a mai domolit îndârjirea, pe măsură ce mi-a dovedit că adevărul e relativ, că doi oameni pot participa la același eveniment și îl pot relata în moduri diferite. La fel e și cu experiențele prin care trecem, aceeași situație nu ne afectează pe toți în aceeași măsură și nu ne raportăm la fel la ea. Adevărul meu poate să nu fie adevărul tău, dar dacă eu consider că o vorbă de-a ta m-a rănit, sau că ai avut un comportament pe care îl consider inadecvat, ar trebui să ții cont de asta, pentru că pentru mine e important.

Vorbesc la modul general; relațiile pot fi complicate uneori, dar sunt lucruri care ar face totul mai ușor, dacă le-am conștientiza și le-am avea în vedere. Mi s-a întâmplat să am discuții aprinse sau divergențe de opinie cu diverse persoane, dar n-am înțeles de ce unii oameni simt nevoia să țină cu dinții de dreptatea lor și să demonstreze altora adevărul lor. Nu ai cum să faci asta, pentru că fiecare percepe și simte în felul său. Nu poți convinge pe nimeni de nimic, până nu trece prin acele experiențe care să-i arate că ai avut sau nu dreptate. Îi poți evidenția avantajele, soluțiile pe care poate nu le întrevede, dar nu ai cum să schimbi ceea ce simte. Și omul poate să uite ceva ce i-ai spus, dar trece mai greu peste felul în care a trăit acel moment.

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când cineva încearcă cu îndârjire să mă convingă de ceva, mă simt atacată, am senzația că vrea să dea năvală în sufletul și în mintea mea și am tendința să mă retrag. Păstrez pentru mine ce e de păstrat, dar îmi schimb atitudinea. Discuțiile, contrele între prietene/ prieteni sunt câteodată inevitabile, dar e bine să rămână între ele/ ei; numai timpul va arăta calitatea relației și dacă se va relua totul de unde a rămas. Adevărul e că nimeni nu spune adevărul în față, cu toții ne menajăm unii pe alții; puțini se văd pe ei așa cum sunt de fapt, pentru că e greu să te privești din afară, dar și să primești eventualele critici cu luciditate și cu un surâs pe buze; așa că tăcem cu toții și ne complacem în relații căldicele, sperând că celălalt își va da seama ce e cu noi. Ne place să pozăm în victime, egoul nostru cere să fie băgat în seamă, în timp ce sufletul se face mic și speră să rămână și pentru el ceva.

Adevărul e că nu știm nimic, avea dreptate Socrate, totul e relativ, nașterea și moartea sunt singurele certitudini.

4 gânduri despre „Adevărul e relativ

  1. Corect și bine spus! Pe Socrate, adevărul lui, dar și cucuta ” lor” i-a închis gura. Cine a câștigat? Ce adevăr din ziua de azi, nu are , în final,
    aceeași cale: „cucuta” altora? …”Totuși este trist în lume! ” – nu?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.