Când iubirea nu mai e de ajuns

După niște ani de căsnicie (pot fi 5, 8 sau mai mulți, nu are relevanță), ea hotărăște să se despartă: pentru că are doctorat și el nici măcar liceul, pentru că ea a evoluat și el a stagnat, pentru că nu au avut copii și ea își dorește; divorțează la notar, ea se mută la mama, el rămâne în apartamentul în care au locuit ei. Iubirea? Dacă a existat, probabil s-a pierdut pe drum… copiii nu sunt un scop în sine al căsniciei, aș vrea să-mi amintesc exact unde am citit că ei sunt o consecință a iubirii. Ah, da, aici, într-un articol pe care cineva l-a lăsat drept comentariu la o postare de pe Marea vieții.

Se pare că în ziua de azi nu mai e de ajuns ca prinții să vină pe cai albi, altele sunt criteriile pentru care un băiat și o fată se căsătoresc sau rămân căsătoriți. Nu judec, doar constat cu tristețe cum oamenii nu mai sunt dispuși să întrețină o căsnicie și scot din viața lor tot ce e mai important și mai frumos: dragostea, înțelegerea, susținerea; pe Dumnezeu l-au scos de mult deja…

Am mai scris despre relații, pare a fi un subiect inepuizabil, mai ales când unele cupluri rezistă și 40, 50 de ani, iar altele nici măcar 2, 5, 10… Dar nici nu se susține ideea că o relație, și o căsnicie în special, nu e un lucru de unică folosință, care poate fi aruncat la primele nemulțumiri. Nici ușoară nu e, dar dacă nu ar mai fi luată drept ceva sigur, garantat, care merge de la sine, și dacă oamenii ar mai fi dispuși să facă eforturi, dacă ar înțelege că iubirea e ca o floare care trebuie îngrijită, ca să nu se ofilească, poate situația ar fi cu totul alta…

Căsnicia se repară, nu se aruncă la gunoi!

Anul să fie bun, dar noi?

Mă tot gândesc la urările pe care le facem cu ocazia trecerii într-un nou an, ce pretenții, de fapt, avem de la el: să fie bun, de preferat mai bun decât cel care a trecut, musai să ne aducă de toate și dacă se poate, chiar ceva în plus.

Dar noi, noi ce promisiuni facem, ce pretenții avem de la noi? Ne înnoim sau rămânem tot cu obiceiurile noastre vechi? Tot egoiști, răutăcioși, fără dram de credință, fără să ne fim lumină unii altora, fără bucurie pentru noi și pentru aproapele, tot să crape și capra vecinului?

Atunci degeaba anul e nou, dacă noi rămânem tot cei vechi! Dacă vrem schimbări, trebuie să începem cu noi înșine! Dacă vrem să avem parte de lucruri bune, trebuie să le și facem! Pe principiul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!” Dar acum, astăzi, nu mâine! Pic cu pic se face mult, dar din dar se face Rai – politica pașilor mărunți!

Zic să rămânem fideli principiilor sănătoase, indiferent ce aduce ceasul, clipa, anul! Să rămânem buni, calzi, blânzi, indiferent de situațiile prin care vom trece! Anul poate aduce multe, important e cum reacționăm noi, ce facem cu toate și ce le permitem să facă din noi! Să nu ne pierdem pacea, nădejdea, credința, dragostea, să nu îl pierdem pe Dumnezeu, ca să nu pierdem apoi, totul! Anii nu sunt nici buni, nici răi; noi, însă, putem fi ori buni, ori răi!

Viitorul începe azi, odată cu alegerea și promisiunea noastră!

Cea de ieri eu nu mai sunt…

nici nu aș mai avea cum să mai fiu cea de altădată… am împlinit de curând 13 ani de viață, plini cu de toate, cu tot felul de lecții, am căzut (și cad) de multe ori, dar m-am ridicat mereu, uneori mai greu, mai încet, alteori mai repede, mai ușor… am smuls buruieni fără milă pentru răsaduri noi, curate… mă mai împiedic pe drum câteodată, cerul meu nu e mereu albastru și fără nori, dar mă străduiesc să regăsesc de fiecare dată calea… mi-am dorit mereu să fiu un om care să facă o diferență, să nu trec prin viață ca gâsca prin apă; nu știu cât mi-a reușit sau îmi va reuși de acum înainte, dar știu că ADDEI îi reușește sigur; în cartea Adei Calciu – „Am văzut Raiul” – am citit că un părinte i-a spus doamnei Ada că numele dânsei înseamnă „a da, a dărui”; dânsa ne-a dăruit cartea experienței sale de dincolo de moarte, ADDA ne dăruiește melodii cu mesaje de luat aminte și ne invită să „aprindem suflete”…. eu aș zice să nu facem asta numai în luna decembrie, nu doar de Moș Nicolae, nu doar de Nașterea Domnului, ci în tot timpul anului; să ne aprindem sufletele și să fim oameni printre oameni!

La mulți ani tuturor celor ce purtați numele Sfântului Nicolae!