Senin

Cobor din autobuz pe lângă un tânăr cu umerii plecați și privirea tulbure, care îi cere unei doamne un leu. Nu apuc să aud pentru ce, văd într-o clipită un fum ridicându-se de la mâna lui stângă și mă rog să fie doar o simplă țigară.

La florărie, vânzătoarea lucrează de zor la niște ornamente, pe jos stau teancuri de crenguțe de brad, pregătite de vânzare și în stânga doamnei coronițele gătite să împodobească locuințele cumpărătorilor.

Traversez spre piață și în același timp mă izbește un miros de foc de lemne; e ceață încă de azi-noapte și gândul îmi șoptește „Sărbători de iarnă, la țară…” Pe ușa pieței, programul de funcționare în perioada sărbătorilor. La croitorie, doamnele și mașinile de cusut au devenit una și lucrează de zor.

Ajung, printre blocuri, acasă; deschid ușa apartamentului și copiii mă întâmpină bucuroși; e cald și bine, aflu că a fost o zi liniștită și pentru ei. Îi aud jucându-se unul cu altul la masa din bucătărie, cât timp eu mă retrag în camera lor să scriu aceste rânduri.

De la radio răsună un refren binecunoscut în această săptămână, „Orașul faptelor bune… „ Cu un ochi am plâns în aceste zile și cu celălalt am zâmbit; un copil de 9 ani, care necesită un tratament de 2000 de euro lunar și o operație deloc ieftină, e cel care își motivează mama când aceasta simte că nu mai poate… Sunt senină, am realizat că problemele mele sunt chiar mici pe lângă ale altor oameni; pruncii aceștia cu cancer, care fac chimioterapie și luptă neobosiți, ne predau lecții prețioase…

Cufundată într-un pat de copil, respir a liniște și a pauză.

Sărbători cu bine s-aveți, senin și bucurie!

Cea de ieri eu nu mai sunt…

nici nu aș mai avea cum să mai fiu cea de altădată… am împlinit de curând 13 ani de viață, plini cu de toate, cu tot felul de lecții, am căzut (și cad) de multe ori, dar m-am ridicat mereu, uneori mai greu, mai încet, alteori mai repede, mai ușor… am smuls buruieni fără milă pentru răsaduri noi, curate… mă mai împiedic pe drum câteodată, cerul meu nu e mereu albastru și fără nori, dar mă străduiesc să regăsesc de fiecare dată calea… mi-am dorit mereu să fiu un om care să facă o diferență, să nu trec prin viață ca gâsca prin apă; nu știu cât mi-a reușit sau îmi va reuși de acum înainte, dar știu că ADDEI îi reușește sigur; în cartea Adei Calciu – „Am văzut Raiul” – am citit că un părinte i-a spus doamnei Ada că numele dânsei înseamnă „a da, a dărui”; dânsa ne-a dăruit cartea experienței sale de dincolo de moarte, ADDA ne dăruiește melodii cu mesaje de luat aminte și ne invită să „aprindem suflete”…. eu aș zice să nu facem asta numai în luna decembrie, nu doar de Moș Nicolae, nu doar de Nașterea Domnului, ci în tot timpul anului; să ne aprindem sufletele și să fim oameni printre oameni!

La mulți ani tuturor celor ce purtați numele Sfântului Nicolae!