Cu ce ne mai ocupăm timpul

Cuvinte încrucișate – aceasta este cea mai recentă distracție, ca să-i spun așa, cu școlarul din dotare; pe lângă lego, de care este tot mai pasionat;

desigur, nimic nu-l împiedică să se joace împreună cu sora lui, cu căsuța ei de păpuși, care ocupă un spațiu considerabil oriunde ar fi plasată;

altfel, mai avem cutii cu puzzle, ea fiind mai pasionată decât el la acest capitol, un joc magnetic primit, ca și cele de mai sus, sub brad, o matematică distractivă , un joc de strategie Dacii și romanii, șah, cărți de joc (chiar îi prinsese pe amândoi tabinetul la un moment dat, deși ea are nevoie de ajutor la adunări), cărți de citit și de experimente, păpuși, păpușele; și mami o trusă întreagă de foi, foicele, perforatoare și altele pentru activități de tipul decupat, lipit, felicitări de creat, mărțișoare, lucru manual, pe scurt; bineînțeles că asta îi interesează pe amândoi, dacă aș avea pregătite non-stop materiale pentru diverse activități, ar fi cei mai fericiți; la ea musai să fie cu pictat sau colorat, la el cu improvizat; doi frați, două caractere, o mamă care mereu trebuie să fie în pas cu tendințele 😅 și o postare scrisă în mișcare, începută acasă, continuată în autobuz, terminată în stație, după cumpărături și publicată de pe o bancă, dintr-un părculeț.

Apropo, prin magazine vine primăvara, în Pepco nu mai sunt haine de iarnă, în Jumbo deja apar pe rafturi articole de Paști, iar eu nu m-am săturat de iarnă, cu atâta soare în ochi… 😟

Leapșă muzicalăăă

Cam câți ani să fie de când nu am mai participat la o leapșă pe blog? Nu știu, cu siguranță mulți. Și am mai văzut această leapșă pe alte bloguri și îmi tot storceam creierii după o melodie care să nu fie melodie, adică să fie, dar nu ceea ce am numi noi în mod normal muzică; și cum mă gândeam eu așa, speram, totuși, să scap de ea. Uite că nu s-a întâmplat și Laura m-a nominalizat frumușel. Haideți să vedem mai exact despre ce este vorba:

Prima regulă: Postați o piesă muzicală care să nu facă parte din ceea ce numim în mod comun muzică și ascultăm de obicei la radio sau prin alte părți. Adică, să nu se încadreze nici la muzică ușoară românească, nici la muzică ușoară străină, nici la muzică populară românească, nici la muzică populară străină, nici la muzică clasică, nici la jazz, nici la rock, nici la house, nici la pop, nici manea să nu fie etc. O muzică non-standard, care v-a plăcut și pe care o recomandați și altora.

No, înțelegeți acum dilema mea? Și cum petreceam eu zilele acestea cu copiii, făcând diverse activități cu ei, sau prin casă, m-a lovit amintirea : o prietenă mi-a trimis la un moment dat o piesă pe care se liniștea fetița ei de câteva luni. Și mi-a plăcut mult și am mai ascultat și altele:

Regula a doua Dați leapșa mai departe la exact 3 bloggeri pe care va trebui să-i menționați explicit, prin nume sau pseudonim. Deci fără „această leapșă poate fi preluată de X, Y, Z și de toți cei care mai doresc”, trebuie să alegeți în mod clar și explicit 3:

De Logatu – ca să mai scrie și el ceva pe blog, cu această ocazie 😀

Simona și Armeria ; cu speranța că niciunul dintre cei 3 nu se va supăra; ba chiar sunt curioasă ce rezolvări vor găsi. 😀

Hai c-am rezolvat-o până la urmă, Laura! :)) Merci!

Mi-e dor

de zăpadă! Mi-e dor să mă ningă și să intru cu obrajii roșii, în casă, la căldură… Mă uit că mai e puțin din această vacanță și ninsoarea mă lasă cu ochii… în soare! Unde sunt zăpezile de altădată? Era și o melodie, parcă…

… am așa, o nostalgie, mă gândesc ce și cum e viața, cum ne trece vremea făcând ceea ce credem că trebuie, ceea ce e bine… la bunicii zilelor noastre – prea puțin disponibili pentru copii, pentru nepoți; prea suferinzi sau poate prea exagerați în ale lor, tehnologizați și nu prea dispuși să-și dea tabieturile peste cap, prea convinși că „cine face copii, să și-i crească!”, uitând că ei înșiși și-au lăsat copiii pe mâna părinților lor…

Nimic nu mai e ca altădată! Spălăm rufe și vase cu mașini de ultimă generație, călcăm hainele vertical sau poate deloc, avem conturi de toate felurile și suntem conectați cu oameni din lumea întreagă, gătim tot mai puțin, comandăm tot mai mult și de preferat, bio, purtăm haine sau obiecte eco, nu mai trimitem scrisori de mână, că avem Internet la capul patului, ne vedem rar, spre deloc, și atunci, poate pe Skype, Facebook, What’s UP și orice altceva se inventează.

Dar asta nu ne-a făcut nici mai buni, nici mai blânzi! Corectați-mă dacă greșesc, dar eu, prin ochelarii mei, așa văd. Suntem conectați, dar singuri, mâncăm bio, dar murim de stres, ne relaxăm pe Netflix, dar nu suportăm niciun „dă-te mai încolo!”, știm tot ce se întâmplă în lume, dar nu cu omul de lângă noi, dăm sfaturi, dar înjurăm în gând, îmbătrânim, dar numai înțelepți nu suntem…

Clar, trebuie să-mi schimb ochelarii! Dar cu dorul de zăpadă ce fac? Nu vine muntele la mine, nu? Păcat, că nici eu nu știu dac-ajung la el!